Educația
Comuna dispune de:

• 3 grădiniţe (în satele Mirșid, Moigrad-Porolissum şi Popeni)
• o şcoală gimnazială cu clasele I-VIII (Mirşid)
• 3 şcoli cu clasele I-IV (în satele Firminiş, Moigrad-Porolissum şi Popeni)
• două biblioteci (comunală şi şcolară).

Fiecare sat dispune de cămin cultural. În toate şcolile se predă în limba română, inclusiv copiilor familiilor de romi (care sunt bine integrate în comunitate).
Comuna Mirşid are un efectiv de 72 copii preşcolari (18 la grădiniţa din Mirşid, 14 la Moigrad-Porolissum şi 40 la grădiniţa din Popeni).

Numărul total de copii încadraţi în programul de învăţământ, pe anul şcolar 2008/2009, în comuna Mirşid, este de 151 elevi repartizaţi astfel: 5 elevi studiază la şcoala Firminiş (clasele I-IV), 6 elevi la şcoala Moigrad-Porolissum (clasele I-IV ), 46 elevi la şcoala din Popeni (clasele I-IV), 94 elevi la şcoala Mirşid (27 elevi în clasele I-IV şi 67 de elevi în clasele V-VIII) .
În şcolile din comuna Mirşid îşi desfăşoară activitatea 9 profesori, 7 învăţători, 4 educatori şi 3 preoţi pentru disciplina religie.

Cultură
Cultura este un factor de dezvoltare durabilă deoarece se bazează pe elementele constructive ale culturii: diversitate lingvistică, cunoştinţe teoretice şi empirice, credinţe, reprezentări despre lume, patrimonial material şi imaterial, creaţii artistice, literare, ştiinţifice, invenţii etc.
Fără îndoială, religia a stat la originea primelor instituţii de cultură ale unui popor. Cu atât mai mult este cazul ortodoxiei româneşti, care a generat biserica ortodoxă ca instituţie religioasă şi culturală, cu numeroasele ei mănăstiri şi biserici ca lăcaşuri de cult.
Religia predominantă este cea ortodoxă, alături de care mai există cultul penticostal, reformat, baptist, Martorii lui Iehova. Comuna dispune de un număr de 11 biserici:

• Mirşid: biserică ortodoxă, penticostală, reformată
• Firminiş: biserică ortodoxă
• Moigrad: biserică ortodoxă, penticostală, Martorii lui Iehova
• Popeni: biserică ortodoxă, penticostală, baptistă, Martorii lui Iehova.

Viața cultural-artistică, folclorul, tradițiile și obiceiurile
Acum, la începutul celui de-al treilea mileniu, tot mai multe obiceiuri şi tradiţii folclorice se restrâng şi intră în memoria pasivă a locuitorilor. Multe obiceiuri au fost legate de ocupaţiile ţăranilor: munca la câmp sau la pădure, păstoritul, construcţia caselor, pregătirea cânepii sau a lânii pentru confecţionarea îmbrăcămintei etc. Pentru astfel de activităţi, încă din perioada când predomina economia naturală şi apoi industria casnică, s-a statornicit o formă de executare rapidă a unor lucrări printr-o formă de întrajutorare numită clacă.

Dintre obiceiurile de iarnă, claca de tors s-a practicat în toate satele şi cu unele elemente caracteristice. Obiceiurile de iarnă păstrează trăsături străvechi, printre acestea datinile sărbătoririi Crăciunului sunt cele mai active şi mai bine conservate produse etno-folclorice. Perioada „Crăciunului” este încărcată de tradiţie şi obicieiuri: pluguşorul, steaua, capra, viflaemul. Adunaţi în cete de colindători, flăcăii satului vestesc naşterea Domnului din casă în casă pornind de la biserică unde primesc binecuvântarea şi terminând în zorii zilei de Crăciun. Odată cu intrarea în noul an are loc Boboteaza sau Iordanul, o veche tradiţie ortodoxă, când se sfinţesc locuinţele oamenilor pentru ca aceştia să aibă belşug, linişte şi pace.

După anul 1950, activitatea cultural-artistică s-a desfăşurat, cu precădere, în căminele culturale (în incinta lor funcţionând şi bibliotecă de carte). De menţionat este faptul că există câte un cămin cultural în fiecare sat unde, actualmente, se sărbătoresc nunţi, botezuri, serbări etc.

Ca şi eveniment cultural-artistic trebuie să amintim „Serbările anuale Porolissum” care se desfăşoară anual la castrul roman de la Moigrad-Porolissum, lunile iulie – august, eveniment care are loc începând cu anul 2002. Aici se organizează prezentarea ansamblului arheologic, programe artistice, concerte de muzică populară şi uşoară, dansuri populare, focuri de artificii etc.

După cum am mai amintit, teritoriul comunei este o vastă şi bogată zonă arheologică. Aici a fost întemeiat oraşul roman Porolissum, care în perioada împăratului Septimius Severus dobândeşte calitatea de „municipium” şi a fost capitala Daciei Porolissensis. Aşezări şi fortificaţii pot fi văzute azi în preajma satului Mirşid, la dreapta şoselei Zalău – Jibou, în locul numit „Pe luncă”, în punctul „Fântâna Albă” şi la sud-est de satul Moigrad, pe dealul Măgura.

Prima fortificaţie romană de la Porolissum a fost construită din pământ pe vârful Citera, în zona satului Moigrad şi a fost refăcut din piatră în vremea lui Aureliu (161-180 e.n.). Încă de la construirea castrului s-a dezvoltat în apropierea lui o aşezare antică civilă, care mai târziu avea să devină municipiul şi capitala Daciei Porolissensis. Important centru militar, economic şi cultural, Porolissumul a reprezentat un important centru de cultură şi civilizaţie romană în această parte a lumii. Pe un teritoriu de cca. 200 ha se pot şi astăzi admira ruinele a două amfiteatre romane, ruinele unor temple şi construcţii publice şi civile, ziduri şi turnuri de apărare ş.a.